Gloria

Nemuritori

Draga mea, ți-s calde palmele
De lumină și de dor
Ele-mi ard pe spate urmele
Unor strănepoți din viitor

Draga mea ți-s grele pleoapele
Au vegheat și au îngrijit
Ele-mi învelesc durerile
Și-mi îmbracă trupul obosit

Noi doi când ne ținem de mână
Ne ținem de mână și-n gând
Gândul ăsta ne-adună
Pe noi nemuritorii de rând
Nemuritorii de rând

Draga mea, ți-s mute buzele
De mirare și de sărut
Însă îți aud poveștile
Cum le auzeam la început

Ce se întâmplă?

Un vânt care a mai bătut
Un om ce se repetă
O zi care începe iar
De la început
Mă pregătesc mereu
De proba de ștafetă
Chiar dacă pe culoar
Sunt numai eu

Și te întreb, oglindă

Ce se-ntâmplă
Ce se-ntâmplă
Ce se întâmplă-n mintea mea
Ce se-ntâmplă
Ce se-ntâmplă
Umblă gânduri brambura

Îmi pare că am mai citit
Capitolul acesta
Și cred că acum am înțeles
Ce m-a lovit
Ceva mă ține într-un loc
Ceva îmi joacă festa
M-ar ajuta să evadez
Un dram de noroc

Gloria

Gloria,
De ce nu vii?
Gloria,
Dacă ai ști

Cum port pe buzele mele
Numele tău

Haide să scriem istoria,
Gloria!

Gloria,
Sărută-mă
Gloria,
Îmbată-mă

Și să râdem apoi,
Amândoi

Haide să scriem istoria!

Și nu-mi mai trebuie nimic
Cu Gloria de mână

Haide să scriem istoria
Gloria!

Om

Om se vede cu om
Mare de mirare
Puls ca un metronom
Pus în fiecare

Seamănă pe undeva
Se-aseamănă pe undeva

Om se uită la om
Mare de mirare
Caută un răspuns nou
Fără întrebare

Umeri aurii

Știu că pare complicat
Dar asta nu înseamnă nimic
Mai sunt atâtea de încercat
Îți zic

Ce-ar fi să mergem
Să dăm înconjur
Pământului într-un sejur

Să înțelegem
Călătorind
Cine ești și cine sunt

Să privim înapoi
De departe
Când suntem numai noi
Doar noi
Noi doi

Ochii mari
Întrebând
La ce mă gândesc

Gura ta
Așteptând
Atât de firesc

Umerii
Aurii
Ce-o să poarte copii
Cu ochi mari întrebând

Și să ne-ntoarcem
La un moment dat
Mai sunt atâtea de încercat

Și să ne facem
Aici în oraș
O lume a noastră în patru pași

Să privim înapoi
De departe
Când suntem numai noi
Doar noi
Noi doi

Caleidoscop

Iar se face ora noastră
Douăjdoi și douăjdoi
Se deschide o fereastră
Știu că te-ai gândit la noi

Caleidoscop
Cu mii de imagini
La un capăt sunt eu
La celălalt ești tu mereu

Potrivire de imagini
Și iluzii optice
O rotire fără margini
De priviri simetrice

Ochi în ochi
Ochi în ochi
Ne privim ochi în ochi
Ochi în ochi

Viața-i un joc de neînțeles
Joc de copii ce-i schimbă din mers
Toate regulile

Spuneai

Toți dispăreau cu o sută douăzeci la oră
Și vara aceea tot așa s-a dus
Îmi explicai care sunt norii
Norii de vânt, de ploi
Și norii cumulus

Spuneai uită-te la mine
Spuneai și, uită-te, eu m-am uitat

Cu ochii în tavan mi-aduc aminte
Nu mai știu tot din vara aceea dar
Știu norii, știu la perfecțiune
Dac-o să plouă, dacă nu
Sau dacă-i vară iar

Spuneai cum te-ai uitat
Uitându-te la noi
Spuneai că te-ai uitat
Te uiți atât de bine-n amândoi

Uită-te dar să nu uiți
Uită-te

Caffè sospeso

Știu că ești pe undeva
Mi-a trecut acum prin gând
Că o să intri-n cafenea
Cât de curând

O cafea în așteptare
Am plătit și mă îndrept
Spre o masă la intrare
O să aștept

O să vină
O să vină într-o zi

O să vină
O să vină
O să vii

Sunt un om în așteptare
Încă nedescoperit
Simt în mine o chemare
Sunt pregătit

O să vină
O să vină într-o zi
O să vină
Știu că o să vină
O să vii

Nouă vieți

Am crezut o vreme
Că am putea avea
Câte nouă vieți

Până în ziua
Când a început
Ultima

Viața-ncepe atunci când ai decis

Am crezut că timpul
Nu-i de partea mea
Că s-a dus demult

Până în clipa
Când s-a adunat
În ce sunt

Viața-ncepe atunci când ai decis

Ce rămâne

Ce rămâne dacă pleci
Fără să te uiți în urmă
Ce rămâne dacă treci
Fără să lași vreo urmă

Rămâne gândul
Rămâne fapta
Rămâne omul
Rămâne soarta

Ce rămâne dacă taci
Ai tăcut și înainte
Ce rămâne dacă uiți
Să îți aduci aminte

Rămâne gândul
Rămâne fapta
Rămâne visul
Rămâne soarta

Zbor

Lume fără aripi
Dă din rădăcini
Ridică-te și zboară către înălțimi
Lume fără margini
Caută lumini
Doar așa vom fi ceea ce vrem să fim

Sub același soare
Ne credem egali
Dar totul urmează o ordine

Șansa se împarte
Accidental
Din centru către margine

N-avem nicio vină
Pentru ce am moștenit
Și nu avem nici merite

Șansa se schimbă
Necontenit
Cu fiecare generație

Și o să ne crească
Din aceste mâini
Aripi care să poarte

Povestea noastră
Către înălțimi
Tot mai departe